Originile acestui obiect atat de gratios si elegant astazi, sunt vechi de mii de ani. La inceput evantaiul nu se putea plia si avea o forma rigida, iar primele astfel de obiecte au fost gasite in mormintele vechilor egipteni. In trecut, sclavii erau cei care manevrau evantaiele, pe vreme aceea -o frunza mare si solida sau pene atasate pe o coada lunga – in beneficiul celor pe care ii slujeau. Evantaie din aur impodobite cu pene de strut au fost gasite in mormantul celebrului faraon Tutankamon. In acele timpuri ele erau un simbol regal.
Evantaiul este un accesoriu intalnit in istoria multor popoare: greci, romani, chinezi, azteci. In Asia erau folosite niste paravane asemanatoare evantaielor, iar scheletul acestora era facut din bambus. Pentru chinezi, evantaiul simboliza buna-starea, iar cei care il foloseau aveau un statut social de invidiat. In Japonia, in secolul 8 a fost inventat evantaiul pliabil; de altfel ele sunt recunoscute drept simbolurile culturale ale Asiei. In Europa au fost aduse de cruciati in secolul al 13-lea, iar doamnele si domnisoarele din inalta societate nu se afisau fara evantai. In Italia, la Venetia, au fost produse primele evantaie europene.
Azi…despre rochia de mireasa..
Rochia alba de mireasa a apărut cu aproximativ 2 000 de ani în urmă, atunci cand miresele din Egiptul antic purtau mai multe rânduri de drapaje din materiale simple. In Grecia, albul era culoarea sarbatorii, de aceea mireasa alegea la nunta o rochie de culoare alba. La nunţile romane miresele îmbrăcau rochii simple, albe, din materiale subţiri si moi. Astfel ele aduceau un omagiu lui Hymen, zeul fertilităţii şi al casatoriei, despre care se spunea că iubeşte în mod deosebit culoarea alb. Fetele mireselor din acele timpuri erau acoperite cu voaluri colorate ca semn al supunerii şi devotamentului faţă de viitorul soţ. Undeva in secolele XV-XVI a aparut unul dintre primele documente oficiale care amintesc de rochia de mireasa albă a Annei de Bretania la căsătoria sa cu regele Louis al XII-lea al Frantei. În anul 1612 printesa Elisabeta, fiica lui James I, a purtat o rochie argintie, brodată cu perle, fir de argint şi pietre preţioase.
Din secolul al XVII-lea ţinuta de nuntă a devenit mult mai bogată şi complicată, iar miresele care aparţineau caselor regale alegeau materiale scumpe, culorile preferate fiind argintiu cu roşu. Regina Regatului Unit, Victoria I a purtat, la nunta sa in 1840, o rochie albă din satin împodobită cu flori de portocal şi dantelă delicată. De altfel, aceasta rochie a devenit un model pentru generaţiile viitoare. La începutul secolului XX rochiile de mireasă erau legate de stilul victorian al rochiei de mireasă albă cu mâneci lungi, voal lung din cap până în picioare şi de gulerul înalt ce imbracă în întregime gâtul. Atunci pentru prima dată creatorii şi producatorii de imbrăcăminte au confectionat pentru mirese serii mici de rochii.
Semnificatia marturiilor oferite de miri invitatilor.
marturie veche din argint marturie veche din cristal
marturie din plastic.
